Pentru cine nu înţelege scandalul cu medicina de familie: e privatizare, next level

În loc de cabinete de medicină de familie, imaginaţi-vă buticuri. Buticurile au fost date la o parte de marea industrie de retail, cu câştiguri de preţ şi servicii pentru consumatori, dar cu costuri în veniturile unui număr mare de familii dependente de micul comerţ. Sigur piaţa de sănătate e mai sensibilă, lucrezi cu vieţile oamenilor. Dar tot businessuri sunt, şi ce se vede acum e un nou episod de confruntare între două forme de afaceri private.

Piaţa farmaciilor independente a păţit la fel. A fost atacată şi cumpărată de diverse mari companii cu efecte asupra distribuţiei şi preţurilor. Adio, farmacii independente, cu tot cu eventualele lor binefaceri.

Medicina de familie e şi ea un segment vulnerabil de business în faţa unor investiţii agresive. Pentru că sunt bani serioşi nu glumă, mai ales în oraşele mari.

Ce se întâmplă dacă vom avea, în loc de multe businessuri mici, companii uriaşe care să acopere aceste nevoi? Păi, se va accentua împărţirea serviciilor în România în funcţie de profitabilitate. Un medic de familie singur nu poate să devină o maşinărie de încasat deconturi, însă o mare companie cu spital, laboratoare, farmacii poate înghiţi Casa de sănătate cu totul în câţiva ani. Se extrag eficient şi rapid fonduri de la stat pentur activităţi uşoare, inutile, uşor de decontat. Tot ce e uşor în sănătate este privatizat, restul rămâne să o rezolvi la stat sau dacă te dau banii afară din casă.

Marile companii de medicină privată au raportat anul trecut câştiguri mari şi intenţie de expansiune. Unul dintre capitole este tocmai preluarea în astfel de concerne a afacerii medic-de-familie. Se preferă companii mari, desigur, iar banii sunt decontaţi tot de la stat.

Medicul de familie independent, dacă n-a prins o halcă bună de pacienţi în oraşe mari, nu va mai avea cum să facă o afacere serioasă dacă e ţinut la statutul de completare hârtii şi trimiteri – nu-şi va permite aparate în cabinet care să te scutească de drumuri, de exemplu, sau personal care să acopere mai mulţi pacienţi.

Deveniseră mulţi dintre ei oricum interfaţa dintre pacient şi laboratoare mari de analize. Se va depăşi şi această etapă. Intermediarii mici vor fi eliminaţi după ce, o vreme, au gustat şi ei din beneficiile pieţei.

Da, e aşa urât că vorbim despre sănătate în termeni de business mare şi business mic. Dar aşa am ajuns. Iar businessul mic e uneori călcat în picioare de businessul mare, pieţele profitabile sunt confiscate, pieţele dificile (mediul rural, de exemplu, sau bolile dificile) sunt lăsate în grija statului.

Practic statul ar trebui să intervină în această “piaţă” (mai avem încă în Constituţie că avem dreptul la sănătate gratuită, deh) dacă vrem acoperire chiar şi aşa deficitară cum e pe toată ţara. Statul însă încurajează la greu concentrarea capitalului şi în sănătate.

Consecinţele sunt clare: privatizare şi mai multă privatizare, cu decontare publică. Unii vor fi mulţumiţi că sunt trataţi “la privat”, poate vor primi şi unele reduceri, dar accesul precarilor la sănătate va deveni aproape imposibil. Mai mult, aceasta este tocmai privatizarea serviciilor uşoare din sănătate. Se decontează cu bani grei ceva ce ar fi trebuit să meargă oricum rapid. Plătim cu bani publici cabinete de recepţie mai frumoase şi ratele la aparate de scanat care ar fi trebuit să fie de găsit în cabinete la stat.

Medicii de familie vor mai obţine azi o feliuţă după negocieri, poate ceva oxigen pentru medicina de familie ca business. Să nu credeţi că vreau să dramatizez un moment înduioşător de tip medicul umanist în luptă cu ăla corporatist. Doar doream să ofer această rapidă fotografie, să  nu pierdem timpul în abureli. Se bat forme de afaceri diferite, fără ca statul să facă intervenţii decisive, că doar e mai comod să hrăneşti giganţi investitori decât să-ţi baţi capul cu politici de acoperire teritorială sau de acces just pe o piaţă deja plină de jucători cu o rată de profit care sparie şi Vestul.

Un lider al unei organizaţii de medici de familie a enunţat într-un interviu toate lucrurile astea foarte clar. Niciodată nu a fost mai clară concentrarea serviciilor publice către segmente de populaţie privilegiate în detrimentul principiului unui serviciu universal.

Iată ce spunea în urmă cu două luni Sandra Alexiu, vicepreşedinte la Societatea Naţională a Medicilor de Familie:

Este o operatiune gandita pentru a va impinge in marile lanturi, ca pe farmacii?

Nu am cum sa nu ma gandesc la asta cat timp din 1.250 de medici de familie cati sunt in Bucuresti si Ilfov, 280 sunt angajati in lanturi, adica policlinici private in care medicul de familie e angajat pentru a da pe banda trimiteri pentru restul specialitatilor.

Se creeaza un mecanism de suveica, sumele fiind decontate evident din banii asiguratilor, pacientii sunt multumiti pentru ca sunt explorati excesiv, in ciuda faptului ca nu au nevoie de foarte multe explorari. Se speculeaza credinta indelung incetatenita ca “trebuie sa iti faci toate analizele”, fara niciun fundament economic sau vreo eficienta.

Am avut azi un pacient care s-a mutat la mine dintr-un centru privat unde a avut medic de familie. A avut 8 consultatii in care nu a vazut decat asistenta, iar pentru tulburari de vedere a avut trimitere la oftalmologie, la endocrinologie si la dermatolgie, toate din policlinica respectiva.

Banii pentru laboratoarele independente se termina in primele 3 zile din luna, motiv pentru care sunt cozi interminabile de pacienti care stau nemancati ca sa li se ia sange, iar in clinicile private plafoanele sunt foarte mari si ajung 20 de zile, chiar toata luna.

Noi am demonstrat aceste lucruri si am cerut CNAS sa ia masuri. Niciunde in Europa nu exista lanturi de farmacii si de clinici. Ele sunt o caracteristica a Romaniei. Iar cand acelasi patron detine importatorul, distributorul, depozitul, farmacia si clinica cum sa nu te gandesti ca exista un plan special care sa distruga si medicina familiei? (sursa: ziare.com)

Sursa: Vox Publica

Leave a Reply

%d bloggers like this: